Standardul EN ISO 20345 defineşte atât cerinţele de bază, cât şi cerinţele suplimentare pentru încălţămintea de protecţie pentru uz industrial. Încălţămintea conformă cu EN ISO 20345 este concepută să protejeze purtătorul de lovituri, prindere, căderea sau rostogolirea obiectelor, călcarea în obiecte ascuţite sau tăioase, căldură sau frig şi de substanţele fierbinţi.
Exemple de aspecte acoperite de standard sunt abordarea riscurilor mecanice, rezistenţei la alunecare, riscurilor termice şi caracteristicilor ergonomice. Standardele suplimentare referitoare la activităţi individuale se referă la riscuri, de exemplu în ceea ce priveşte încălţămintea electroizolantă, încălţămintea care protejează împotriva substanţelor chimice şi altele.
Cerinţele de bază descrise în EN ISO 20345 includ:
- înălţimea părţii superioare a încălţămintei
- zona călcâiului la ghete
- lungimea minimă, rezistenţa la presiune şi impact a bombeului
- permeabilitatea la vapori de apă şi cantitatea de vapori de apă a materialului exterior
- grosimea tălpii exterioare şi rezistenţa la abraziune a tălpii exterioare
Încălţămintea de protecţie este împărţită în diferite clase de protecţie, în funcţie de cerinţele îndeplinite. Încălţămintea de protecţie din clasa de protecţie SB îndeplinesc cerinţele minime conform EN ISO 20345. Încălţămintea de protecţie cu cerinţe suplimentare este clasificată în clasele de protecţie de la S1 până la S5, în funcţie de proprietăţi.